“A DOG’S WAY HOME” - „DRUMUL UNUI CÂINE SPRE CASĂ”

A Dog’s Way Home povesteşte odiseea înduioşătoare a Bellei, o căţeluşă care străbate un drum de aproape 600 km, pentru a-l regăsi pe iubitul ei stăpân, Lucas, student la medicină şi asistent voluntar în spitalul VA. Bella schimbă vieţile multor fiinţe pe care le întâlneşte în drumul ei neobosit  - de la un pui de pumă,  rămas orfan şi până la un veteran năpăstuit de soartă, Bella aduce bucurie şi alinare tuturor celor pe care-i întâlneşte, cu spiritul său unic şi credinţa sa nestrămutată.  Bazat pe îndrăgitul bestseller A Dog’s Purpose, filmul A Dog’s Way Home reprezintă o odisee emoţionantă şi înălţătoare care reliefează puterea iubirii necondiţionate dintre un câine şi stăpânul său.

Columbia Pictures prezintă, în asociere cu Bona Film Group Co., Ltd., o producţie Pariah, A Dog’s Way Home.  În film joacă Ashley Judd, Jonah Hauer-King, Edward James Olmos, Alexandra Shipp, Wes Studi şi Bryce Dallas Howard.  Regia îi aparţine lui Charles Martin Smith. Producătorul filmului este Gavin Polone.  Scenariul e semnat de W. Bruce Cameron & Cathryn Michon şi este bazat ope cartea lui W. Bruce Cameron.  Producătorii executivi sunt Robert J. Dohrmann, T. D. Jakes, Derrick Williams, Yu Dong şi Jeffrey Chan.  Directorul de imagine este Peter Menzies, Jr. ACS, iar scenograful, Eric Fraser.  Montajul a fost realizat de Debra Neil-Fisher ACE, David Clark şi Sabrina Plisco, ACE.  Designerul de costume este Monique Prudhomme.  Muzica îi aparţine lui Mychael Danna.

DESPRE FILM

“Noi toţi avem nevoie de afecţiune, apartenenţă, scop, siguranţă, exprimare şi autonomie,” susţine Ashley Judd, starul noului film “Drumul unui câine spre casă”.  “În film, Bella aparţine unei familii, aşa cum şi noi ne facem propriile noastre familii.  Avem o familie în care ne naştem şi mai avem o familie pe care ne-o facem pe parcurs.  Când Bella este despărţită de această familie pe care şi-a creat-o, ea e capabilă să meargă până la capătul pământului pentru a ajunge din nou acasă.  Este o aventură cu adevărat epică.”

 

Această aventură este inspirată după romanul de succes al lui W. Bruce Cameron, care l-a adaptat transformându-l în scenariu de film cu ajutorul soţiei sale, Cathryn Michon.  “Această poveste ne vorbeşte despre dragostea adevărată,” susţine Cameron.  “Căţeluşa din poveste trece prin numeroase aventuri şi încercări, doar pentru a-l regăsi pe stăpânul său.  Cred că toţi cei care au avut un câine ştiu cât de necondiţionat îi iubesc câinii pe stăpânii  lor şi vor îmbrăţişa cu simpatie şi duioşie mesajul acestui film.”

Nu există o legătură mai puternică ca cea dintre un câine şi stăpânul său, adaugă Michon.  “Bella iubeşte mulţi oameni, dar între ea şi stăpânul ei s-a întemeiat o legătură de suflet, iar această legătură constituie spiritul şi esenţa acestei povestiri.”

Personajele din film sunt interpretate de actorii Ashley Judd, Jonah Hauer-King, Edward James Olmos, Alexandra Shipp şi Wes Studi – toţi actori de primă mână – dar în centrul povestirii se află Bella, căţeluşa cea isteaţă, care este eroina principală a povestirii.

Bryce Dallas Howard îi dă voce lui Bella.  “Când am întâlnit-o pe Shelby, câinele care o interpretează pe Bella, noi am devenit pe loc cei mai buni prieteni,” susţine Howard.  “Ea a devenit deîndată prietena mea.  Cred că asta se simte ori de câte ori întâlneşti un animal, dar Bella e cu totul specială, iar Shelby trebuia să fie la fel.  E o căţeluşă frumoasă, sinceră, strălucitoare, un câine adorabil.”

“Eu am avut câini toată viaţa mea,” continuă ea.  “Când eram copil mic, de un an şi jumătate sau aşa ceva, eram foarte serioasă şi tăcută, nu râdeam de loc.  Atunci părinţii mei mi-au adus un terier. Şi deodată, din camera mea s-a auzit un hohot incredibil de râs, care parcă provenea de la un adult.  Eram chiar eu, care mă jucam cu câinele de-a trenuleţul prin cameră, la doar 18 luni.  Astfel s-a născut râsetul meu homeric – datorită primului meu animal de companie.”

“Unul dintre cele mai importante aspecte din viaţa mea este legătura mea cu câinii şi alte animale,” subliniază Howard.  “Nu e nimic mai important ca această legătură.  Nicio dragoste nu poate fi la fel de necondiţionată, de sigură sau de amuzantă.”

 În afară de vocea Bellei, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuia să le rezolve producţia, susţine  producătorul Gavin Polone, era să-i găsească Bellei un interpret pe măsură, care să-i joace personajul pe ecran.  De la bun început, Polone era hotărât să găsească un câine care trebuia salvat.

“Vroiam să promovez cu această ocazie adoptarea câinilor din adăposturi,” spune Polone. “Atunci când îţi cumperi un câine, alimentezi fără să vrei un ciclu care se termină cu şi mai mulţi câini morţi. În SUA, sunt ucişi anual în jur de 4 milioane de câini şi pisici din adăposturi. Dacă-ţi pasă realmente de animale, vei accepta că această cale este o risipă de vieţi şi un lucru îngrozitor.  Animalele au suflet şi trebuie respectate, aşa încât ele nu trebuie tratate ca nişte obiecte sau ca animale de prăsilă.”

Desigur că această opinie a fost susţinută şi de  scenariştii filmului, soţii W. Bruce Cameron & Cathryn Michon.  “De aceea s-a desfăşurat o campanie naţională de căutare a câinelui potrivit prin adăposturile de animale din toată America,” afirmă Michon.  “Ne-am uitat la fotografii şi înregistrări video cu câini de pretutindeni.”

După ce ne-am uitat la mii de căţei din adăposturi şi de pe net, căutările noastre au dat roade în Tennessee, la Cheatham County Animal Control Center, unde   Shelby a câştigat rolul Bellei.  Ulterior, producătorii au mai găsit-o şi pe Amber,  dublura lui Shelby, dintr-o altă locaţie din Carolina de Sud.  În momentul filmărilor, Shelby avea un an şi jumătate, iar Amber doi ani şi jumătate. 

“La început, ne-am lăsat inspiraţi de coperta cărţii lui Bruce Cameron, iar poza lui Shelby este foarte grăitoare în acest sens. Până la urmă, nu trebuie doar o asemănare fizică, ci trebuie să ai şi temperamentul necesar,” susţine şefa echipei care s-a ocupat de pregătirea Bellei, Teresa A. Miller.  “Era necesar ca acest câine să aibă energia şi mişcările necesare unei interpretări adecvate, căci în film erau destule căţărări, sărituri, sau alunecări.  În plus, eu căutam un câine care să aibă sclipirea aceea în ochi, iar Shelby o avea – i se văd sufletul şi dragostea în priviri. Ea nu e timidă, ba chiar e extrovertă şi cred că Bella şi Shelby au personalităţi similare.”

Desigur, adoptarea lui Shelby nu era aşa de simplă. Pentru că oamenii ataşaţi de câini de la adăpost trebuia să se încredinţeze că Shelby a ajuns într-un mediu propice pentru câine.  “Noi ne aflăm în mijlocul statului Tennessee, în mijlocul pustietăţii şi ne sună Hollywoodul?” spune directorul adăpostului T.J. Jordi.  “Nu era ceva obişnuit pentru noi.  Aşa încât am făcut o mulţime de cercetări ca să ne asigurăm că persoanele care se interesau de câine erau autentice şi legitime – vroiam să ne asigurăm că se vor îngriji cu răspundere de căţeluşa noastră.  Mai târziu, când Teresa Miller a ieşit din maşină, iar eu îl ţineam pe Shelby în braţe şi am văzut cum ea a interacţionat cu precauţie şi blândeţe cu căţeluşa  şi pe măsură ce ei se apropiau tot mai mult, am ştiut că Teresa o va lua acasă pe Shelby, chiar dacă ea nu va ajunge să joace rolul din film.”

După ce a dus-o pe Shelby în California, ea a integrat-o în familie, alături de ceilalţi câini ai ei. “Căţeluşa era foarte prietenoasă cu ceilalţi câini – iar ei au început s-o iubească,” spune Miller. “Shelby sărea peste trupurile celorlalţi câini ca un ninja, se luptau şi alergau prin curte. Cred că era bucuroasă nu numai de faptul că avea prieteni ci şi de spaţiul pe care-l aveau pentru zbenguială şi joacă.  E foarte haioasă – are o personalitate grozavă, e isteaţă şi extrem de expresivă. Îl are pe “vino-ncoa.’”

Odată ce Shelby s-a obişnuit cu noua ei casă, Miller a început s-o pregătească pentru rolul pe care urma să-l joace în film.  Metodele pe care le aplică sunt diferite de cele folosite cu alţi câini, explică Miller.

“Nu-i ordon ‘Stai! Jos! Stai!’” explică ea. “Nu-i vorbesc cu atâta precizie şi duritate.  Mai degrabă îi spun, “Poţi să vii să stai jos aici?” Iar câinele trebuie să se uite întrebător la mine, iar după un moment, să se decidă : “Ei bine, cred că o să stau jos.”  De aici reiese caracterul, de aici obţii acţiunea firească.  Aceste mici detalii, cum ar fi vorbitul în propoziţii, îl relaxează pe câine, iar el va fi capabil să se comporte firesc.”

Shelby a fost introdusă gradual în situaţii cum ar fi contactul cu traficul,sau cu oamenii necunoscuţi , ca să i se monitorizeze reacţiile.  “Să faci un film cu câini,” continuă Miller, “înseamnă să-i expui la diferite situaţii şi stimuli, dar să-i şi testezi dacă se lasă sustraşi de mediul plin de echipamente şi oameni. La un moment dat un microfon poate să fie apropiat de faţa câinelui, iar câinele nu trebuie să se uite la el, ci la celălalt actor cu care se află în platou, sau la camera care-i filmează. Toate acestea se corectează prin exerciţii, iar în final căţeluşa nici un mai clipeşte la elemente disturbatoare cum sunt acestea.”

Toate exerciţiile se fac sub îndrumare specializată.  Pregătirea lui Shelby şi a lui Amber pentru marea avalanşă din film a inclusşi faptul că Miller şi echipa au început să le antreneze pe plajele de nisip din California, unde îngropau în nisip fel de fel de bunătăţi de mâncare: “ori o bucată de friptură, ori un cremvursti, mâncare de câini sau o jucărie favorită. Am descoperit că mâncarea funcţiona mai bine decât jucăria, fiindcă jucăria înseamnă pentru câini joacă şi fugă.  Dacă aveam timp, alergam după filmări, dar nu în timpul lor.”  La săpat cu lăbuţele, dublura o depăşea pe Shelby.  “Amber avea nişte calităţi evidente de “câine de echipă”, susţine Miller.  “Ei îi place să se mişte iute, aşa că sapă mai repede decât Shelby. Shelby e mai relaxată, mai naturală.”

Actorii au fost miraţi de ceea ce au reuşit trainerii să facă cu aceşti câini. “Unele dintre cascadorii erau foarte elaborate şi descrise în amănunt în scenariu, iar oamenii din viaţa lui Shelby s-au străduit să găsească modalităţi de antrenament mai amuzante pentru căţeluşă,” susţine Judd.  “Întrucât era încă foarte tânără şi avea energia unui pui, ea vroia să se joace.”

Şi scenariştii au fost extrem de încântaţi să vadă cum sunt transpuse pe ecran evenimentele pe care le-au inclus în scenariu. “Am putut să-i urmărim pe câini la antrenamente, aşa că ne-a plăcut să constatăm că ceea ce învăţaseră era acum executat cu precizie în timpul filmărilor,” susţine Cameron.  “Uneori îşi uitau replicile,” glumeşte el, “dar de cele mai multe ori aceşti câini au fost interpreţi fenomenali.”

Miller, care a adoptat-o pe Shelby, susţine că ea ar putea juca din nou şi că s-ar achita de sarcini şi mai complexe, dacă ar avea ocazia.  “Compania noastră, Paws for Effect, lucrează îndeaproape cu copiii autişti şi cu spitalele de copii, furnizând terapie prin intermediul câinilor.  “Shelby are personalitatea ideală pentru această activitate – e perfectă!  Aşa că noi abia aşteptăm să-i ajutăm pe copiii din spitale, care pot în acest fel să se bucure de o pauză de joacă.”

 

 

REGIZORUL

Regizorul Charles Martin Smith a întâlnit-o pe Shelby în timpul perioadei de antrenamente de la Los Angeles, după ce văzuse fotografii şi imagini filmate cu câinele. Datorită faptului că regizase mai multe filme cu animale, inclusiv filmele de mare succes Dolphin Tales, Smith recunoaşte că este îndrăgostit de acest gen cinematografic. “Sunt probabil singurul director din branşă care preferă să lucreze cu animale şi copii,” spune Smith.  “Sunt fascinat de filmele despre animale şi natura salbatică, iar filmul A Dog’s Way Home/Drumul unui câine spre casă le combină pe amândouă într-un fel foarte emoţionant pentru mine. Când eram copil am jucat în filmul Never Cry Wolf, iar regizorul Carroll Ballard m-a învăţat o mulţime de lucruri despre filmările în natură şi modul în care trebuie filmate animalele. Încerc să urmez învăţăturile lui în ceeea ce fac acum.”

 

“Ceea ce le caracterizează pe animale este faptul că ele sunt întotdeauna sincere, spre deosebire de oameni,” continuă Smith.  “La animal n-ai să simţi niciodată că e fals; animale care sunt personaje de film au o puritate şi o inocenţă unică, iar acest lucru mi se pare cuceritor. Adesea, când oamenii fac filme despre animale, pornesc de la idei preconcepute legate de cum ar trebui să apară ele pe ecran. Pe mine, dimpotrivă, mă interesează să arăt cum sunt ele cu adevărat. “

 

Atunci când l-a întâlnit pe Shelby pentru prima dată, Smith era pregătit să menţină distanţa faţă de căţeluşă, în caz că s-ar fi simţit intimidată.  După cum   s-a dovedit, nu a fost necesar de loc.  “Nu mi-a venit să cred,” povesteşte el. “Ea pur şi simplu a venit direct către mine, ca şi când ar fi ştiut că eu eram cel pe care aştepta să-l întâlnească. A venit la mine şi a început să mă lingă, iar asta  m-a emoţionat. Eram încântat şi ştiam că o să ne înţelegem bine. E o căţeluşă minunată.”

 

Activitatea deosebită a lui Smith – mai întâi ca actor şi apoi ca regizor al unor filme cu animale a inspirat încredere echipei de realizatori.  “Charles Martin Smith este o bijuterie de regizor,” exclamă Edward James Olmos.  “O persoană drăguţă şi generoasă ca el îi face pe ceilalţi să se simtă mult mai relaxaţi.  El nu transmite niciodată sentimente de insecuritate sau teamă în legătură cu filmările  – te simţi încrezător şi mergi înainte având un sentiment de siguranţă.”

 

“Charles este cel mai bun,” adaugă Jonah Hauer-King. “Calitatea lui deosebită este faptul că a fost întâi actor şi abia apoi regizor. El îi înţelege foarte bine pe actori şi ştie de ce au ei nevoie pentru fiecare secvenţă. A fost una dintre cele mai bune experienţe pe care le-am trăit cu un regizor.”

FILMĂRILE

Producţia filmului A Dog’s Way Home a început la Vancouver, British Columbia, iar în primele săptămâni filmările au fost dedicate patrupedelor. S-a filmat în peisajul spectaculos al munţilor şi orăşelelor Merrit şi Hope, B.C.

“Când încep un film cu animale,” spune Smith, “mă conving mai întâi dacă toată lumea e conştientă de faptul că prioritatea numărul unu este animalul.  Dacă animalul nu are chef să lucreze în ziua aceea sau a obosit la un moment dat, atunci ne oprim şi filmăm altceva. Am întotdeauna nişte secvenţe de rezervă, în care nu este necesară prezenţa câinelui. Prioritatea este ca animalele să se simtă în siguranţă şi confort.”

Pe lângă filmările din zona Vancouver, echipa a petrecut şi mai multe zile în locuri sălbatice cum ar fi Squamish Valley.  O altă locaţie spectaculoasă de lângă oraşul Squamish a fost zona faimoasei gondole Sea to Sky, care ne oferă panorama care-ţi taie răsuflarea de deasupra Howe Sound. Zona e înconjurată de stânci uriaşe de granit care-i atrag pe cei mai îndrăzneţi alpinişti din lume.

“British Columbia este un loc extraordinar,” susţine regizorul Charles Martin Smith, “Am locuit în zonă timp de mai mulţi ani, cu intermitenţe, fiindcă m-a atras frumuseţea naturală şi sălbatică. Zona în care am filmat, în afara oraşului Squamish şi pe lângă autostrada Sea to Sky, care urcă până la Whistler, este atât de frumoasă încât am ştiut că trebuie s-o imortalizez pe peliculă.”

 

În British Columbia producţia a găsit nişte actori neaşteptaţi care să participle alături de Shelby şi Amber la secvenţele cruciale ale filmului, întucât Bella trebuia să fie urmărită de o haită de coioţi prin sălbăticia acestor locuri. Majoritatea animalelor sălbatice din film sunt realizate pe calculator, dar echipa a fost norocoasă să găsească nişte coiţi adevăraţi în zona British Columbia.

Instructoarea Bonnie Judd susţine că actorii-câini sunt “pe jumătate border collie şi pe jumătate coyote, aşa încât au moştenit inteligenţa unui câine border collie, care este foarte ataşat de om şi aspectul unui coyote. Personalitatea le vine şi de la coioţi şi de la câini.”

Dar nu toţi câinii din film au putut fi reali.  La un moment dat, Bella întâlneşte un  cougar.  “Nu e posibil să dresezi un cougar,” susţine producătorul de efecte vizuale Chris B. Schnitzer.  “Aşa că l-am creat pe calculator.”

“Crearea acestui cougar a fost cea mai mare dificultate cu care ne-am confruntat,” susţine coordonatorul de Visual Effects, Matthew Welford.  “Big Kitty este de fapt un animal creat exclusiv pe calculator. În timpul filmărilor, am învăţat foarte multe lucruri despre personalitatea lui Bella şi felul cum interacţionează ea cu Big Kitty.”

Una dintre sarcinile echipei de efecte vizuale era să şteargă de pe film picioarele instructorilor, întrucât ei trebuia uneori să fie foarte aproape de câini pentru ca ei să interpreteze ceea ce li se cerea.  De asemenea a fost creată şi o Bella pe calculator deoarece anumite secvenţe erau prea periculoase pentru Shelby.

Siguranţa câinilor pe platouri

În toate producţiile care presupun prezenţa animalelor, siguranţa animalelor este prima grijă, iar realizatorii filmului A Dog’s Way Home au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru binele cîinilor aflaţi în grija lor. 

“Atât Shelby cât şi Amber aveau trei oameni care le îngrijeau  şi se ocupau de siguranţa lor,” explică Ashley Judd.  “Aceste persoane erau şefi în timpul filmărilor – noi toţi le respectam autoritatea şi autonomia.”

Trainerul Bellei, Teresa A. Miller, a subliniat de asemenea necesitatea de a le asigura câinilor confortul şi siguranţa. “Grija noastră primordială este să le asigurăm câinilor securitatea pe platourile de filmare  şi să controlăm reacţiile care conduc la o mimică tristă sau speriată a câinilor. Aşadar prioritatea noastră este să-l facem pe câine să se simtă bine şi să nu fie supus unor durităţi inutile.”

Pe lângă instructori, producătorii au mai angajat şi doi consultanţi independenţi care să se ocupe de securitatea animalelor.  American Humane a monitorizat activitatea animalelor, acordând adeverinţa privind faptul că animalele nu au avut de suferit în timpul filmărilor. În plus, Jami LoVullo, un consultant independent,   s-a aflat pe platouri în permanenţă, supraveghind îndeaproape filmările tuturor secvenţelor.

 

Copyrights © 2016 Focșani Mall. Proiect implementat de Point IT